Expunere de motive referitoare la sustinerea solutiei sterilizarii animalelor fara stapan

Sursa initiala o reprezinta demolariledin anii ‘80 care au provocat un prim val de animale ramase fara stapan si indiferenta autoritatilor fata de inmultirea necontrolata a acestora.

Cauza actuala si cea mai ignorata a aparitiei cainilor fara stapan se datoreaza persoanelor care locuiesc in medii rurale ori urbane, preponderent la casa cu curte, care in loc sa-si sterilizeze animalele, prefera sa le lase sa-si urmeze instinctul iar puii rezultati sunt abandonati in piete aglomerate, paduri de la periferii, pe langa restaurante, scoli, gradinite etc. In ultimii ani s-a marit si numarul cazurilor de abandonal cainilor de apartament. Au aparut pet shop-urile iar tentatia sau insistentele copiilor au facut ca multe animale sa fie achizitionate pe baza unui impuls de moment iar urmatorul pas sa fie abandonul. Totodata familii intregi au plecat sa munceasca in strainatate lasand in urma animale fara adapost.

Factorii care contribuie la amplificarea fenomenului:

- sursele de hrana (resturi menajere care abunda), oamenii care hranesc generatii intregi de pui proveniti de la cateaua blocului, in loc s-o sterilizeze si sa-i ofere aceeasi ingrijire pana la disparitia ei naturala

- lipsa educatiei privind necesitatea sterilizarii, lipsa fenomenului de adoptie, slaba informare, nepasarea.

Cel mai grav factor este insa, absenta unor programe eficiente de gestionare a populatiei canine sau mai rau, aplicarea unor masuri total nedocumentate si ca atare, gresite.

 Aparent, exista 3 variante de abordare a situatiei actuale:

1. Omorarea cainilor. O metoda care la prima vedere pare cea mai eficienta si rapida. La o examinare mai atenta, vom constata ca prinderea si eutanasierea cainilor prin metode “umane” se dovedesc a fi operatiuni foarte scumpe si de multe ori imposibile. Iubitorii de animale isi vor ascunde “protejatii” ori de cate ori se vor organiza prinderi, urletele unui caine prins de hingheri ii fac pe ceilalti “comunitari” sa fuga. In plus, deseori s-au inregistrat incidente cu aceste ocazii: hingherii au fost amenintati sau agresati de catre locuitorii din zona sau in cele mai multe situatii au fost mituiti. In aceste conditii, actiunea de prindere a cainilor de desfasoara intr-un ritm lent si anevoios. O alta metoda este otravirea cainilor. Ilegala si periculoasa, cu posibile victime colaterale (pasari sau alte animale salbatice, animale cu stapan, oameni fara adapost, copii nesupravegheati etc).

Impuscarea, este deasemenea o metoda care nu se poate aplica atunci cand vorbim de atatea exemplare care traiesc in zone populate de oameni.

2. Infiintarea unor adaposturi care ar putea gazdui toti cainii fara stapan. Pare o idee buna si mult mai umana decat omorarea cainilor. Insa adaposturile si-au dovedit eficienta numai in situatia unui numar redus de caini. La nivelul Bucurestiului si al intregii tari, sumele necesare pentru construirea acestor adaposturi – gigant ar fi fabuloase iar pe masura ce s-ar popula cu animale, restul exemplarelor s-ar inmulti nestingherite, profitand de spatiul si resursele ramase. In acest fel, ar trebui construite alte si alte adaposturi. Exceptand costurile constructiilor, ar mai exista costurile prinderii, sterilizarii animalelor din adaposturi plus, cel mai substantial, cel al asigurarii hranei si asistentei medicale pe tot parcursul vietii. Daca adaugam si costurile administrarii (ingrijitori, produse pt. igienizare, medic veterinar, medicamente etc), nici un consiliu local nu si-ar putea permite asemenea buget.

3. Controlul reproducerii.Cu toate ca pare cea mai lenta metoda, cu efecte care nu se vad instantaneu, aceasta este singura solutie care s-a dovedit eficienta in cazul unei populatii mari de animale fara stapan, ca cea cu care ne confruntam de zeci de ani in Romania. Felul in care se aplica aceasta metoda este unul simplu si cu multe avantaje. Controlul reproducerii presupune: prinderea animalelor, deparazitarea, vaccinarea si sterilizarea lor, identificarea si marcarea intr-un mod vizibil de la distanta si eliberarea acestora in locul de unde au fost capturate. 

Avantaje: creste eficienta prinderilor (iubitorii de animale vor ajuta echipajele sa ia cainii daca vor stii ca acestia se vor reintoarce) iar de multe ori cainii vor fi adusi pentru sterilizare chiar de catre cei care ii ocrotesc. Prin vaccinare se elimina riscul producerii unor zoonoze periculoase (rabie). Numarul exemplarelor agresive (masculi in perioada de monta, femele cu pui) va scadea drastic. In urma sterilizarii comportamentul animalelor se schimba in totalitate, cel mai puternic instinct, cel de reproducere, dispare, nu se mai formeaza haite (in perioadele de monta s-au inregistrat cele mai multe cazuri de agresivitate). In plus, cainii nu mai migreaza, fiind mai facila o pastrare a evidentei acestora si depistarea unor exemplare cu probleme (caini agresivi, bolnavi etc).

Sterilizarea in masa este singura solutie care da rezultate pe termen mediu si lung, mai mult decat atat, este o solutie decenta, umana si pentru care s-ar primi sprijinul organizatiilor de protectie a animalelor cat si al cetatenilor.

Numeroase studii si tratate, inclusiv concluziileOrganizatiei Mondiale a Sanatatii recomanda aplicarea unui program de control al reproductiei si nu adoptarea unei solutii radicale, inumane, scumpe si cel mai grav, total ineficiente! Cercetarile conduse de Organizatia Mondiala a Sanatatii in perioada 1981-1988 in cadrul programului A.G.F.U.N.D. / OMS de lupta impotriva rabiei umane si canine din tarile in curs de dezvoltare au relevat faptul ca programele de eliminare a cainilor (care prevad prinderea si eutanasierea cainilor comunitari) sint atat ineficiente, cit si costisitoare. Nimic nu dovedeste ca eliminarea cainilor ar fi avut vreodata un impact semnificativ asupra densitatii populatiei canine sau asupra propagarii rabiei. In spiritul viziunilor stiintific fundamentate, exprimate pe plan international si national, programele de “prindere si eliminare” a cainilor fara stapan sunt considerate ineficiente pe termen mediu si lung deoarece nu ataca originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. In conceptia promovata,”CONTROLUL populatiei canine se bazeaza prioritar pe: STERILIZARI, VACCINARI, (implicand inregistrari si marcaj), plus EDUCATIE si SUPRAVEGHERE”.

“In the long term, control of reproduction is by far the mosteffective strategy of dog population management” – World Health Organisation, Guidelines for Dog Population Management, page 72.

 “Removal and killing of dogs should never be considered as the most effective way of dealing with a problem of surplus dogs in the community: it has no effect whatsoever on the root cause of the problem.” – World Health Organisation Guidelines for Dog Population Management, page 74.

 “In none of the study areas did the elimination of dogs by any method have any significant long term effect on dog population size.” - Report of World Health Organisation Consultation on Dog Ecology Studies related to Rabies Control

Motivul este ca daca densitatea animalelor dintr-o anumita zona a depasit un numar critic, atunci solutia de mai sus este singura care poate rezolva problema. O data ce numarul cainilor este atat de mare ca in Romania, se pot omori oricat de multi caini, pe perioade extrem lungi si tot nu se va reduce numarul acestora. Rata de inmultire este mult mai rapida decat capacitatea autoritatilor de a prinde si omori animalele. In plus aceasta rata creste proportional cu rata omorarii. Cainii fara stapan se hranesc cu resturile menajere ale populatiei. Asta inseamna ca intr-un oras ca Bucuresti, un numar maxim de caini poate supravietui in limita cantitatii de resturi disponibile. Chiar daca s-ar reusi exterminarea a 50% din populatia canina, tot nu s-ar face nimic mai mult decat imbunatatirea conditiilor de inmultire si supravietuire a celeilalte jumatati ramase si implicit dublarea spatiului disponibil si a cantitatii de hrana. Acest lucru ar spori imediat rata de inmultire si conform studiilor efectuate, in numai un anotimp de imperechere s-ar ajunge la numarul initial de caini. Astfel, metoda uciderii animalelor ar putea fi aplicata la nesfarsit fara nici un fel de rezulatat.

Argumente: In Romania nu s-a tinut cont de parerea specialistilor. Ani in sir autoritatile au eutanasiat cainii fara stapan. Statistica arata ca in Bucuresti, in anul 2001 erau 90.000 de caini. In perioada 2001- 2007 Administratia pentru Supravegherea Animalelor – Bucuresti a raportat capturarea si eutanasia a 108.000 caini dintre care 80% au fost eutanasiati iar 20% revendicati. O alta statistica data publicitatii de catre aceeasi administratie arata ca intre 2001-2007 inclusiv, cifra exacta a fost de 144.339 caini eutanasiati.

Pentru aceasta s-a folosit un buget de 9 milioane de euro. Rezulta ca pentru eutanasia unui caine s-au cheltuit peste 60 euro in timp ce o sterilizare costa 20 euro.

Cu toate acestea si in anul 2009 numarul cainilor de pe strada este foarte mare, dovedind inca o data inutilitatea acestui program , confirmandu-se astfel concluziile raportului Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Raportul tehnic al Comitetului de Experti pentru prevenirea rabiei – Raport tehnic nr. 824, Geneva/1992.

In prezent in Capitala, in urma unor calcule bazate pe metode stiintifice, Organizatia Vier Pfoten  estimeaza ca traiesc aproximativ 40 000 de caini fara stapan. Dintre acestia, aproximativ 25% sunt deja sterilizati.

Constatam ca pe parcursul celor 7 ani, plecand de la cei 90 000 de caini existenti in anul 2001, au fost omorati 144 399, alti aproximativ 50 000 au murit din cauza naturale (batranete, boli, accidente) iar numarul lor s-a redus numai la 40 000. Se deduce clar ca rata inmultirii si supravietuirii creste o data cu rata omorarii. Practic, prin metoda omorarii, nu se poate elimina mai mult de 50% din efectivul de caini dintr-o anumita arie, atata timp cat numarul lor a depasit un prag critic.

Metoda sterilizarii masive si rapide, “in covor”, micsoreaza drastic rata de inmultire in timp ce procentul deceselor din cauze normale ramane constant.

In fapt scaderea populatiei canine de la 90 000 la 40 000 a fost cauzata de sterilizarea “pe alocuri” facuta de diverse asociatii, persoane particulare, ASA prin sterilizarea cainilor revendicati sau programe initiate de cabinete veterinare prin reduceri de cost pentru cainii fara stapan. Practic, in nici unul din acesti ani nu s-a reusit eutanasierea a mai mult de jumatate din cainii de pe strazi. In acest fel, daca nu s-ar fi si sterilizat – in mica masura – numarul acestora ar fi fost aproape acelasi. In schimb, daca cei 90 000 de caini de la momentul respectiv ar fi fost sterilizati in masa (peste 90%) acum problema ar fi fost rezolvata. Media de viata a unui caine fara stapan este de 6-7 ani iar numarul acestora s-ar fi diminuat de la an la an pana la disparitie.

La fel de importanta este aparitia unui act normativ (exista o propunere legislativa in acest sens dar care s-a oprit acum aproape doi ani la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic) care, pe langa reglementarile necesare gestionarii populatiei animalelor fara stapan, sa oblige si proprietarii sa-si sterilizeze exemplarele fara valoare chinologica/drept de monta. Aceasta este singura metoda pentru a stopa fenomenul masiv de abandon al puilor, atat raspandit in zonele cu curti.

Este regretabil ca in Romania, singura solutie gasita de autoritati este uciderea cainilor sau ignorarea problemei atata timp cat aceste rapoarte exista de foarte multi ani iar autoritatile au fost informate de catre diverse organizatii internationale de protectia animalelor cu privire la metoda sterilizarii masive, ba mai mult decat atat, aceste organizatii au oferit sprijin care presupunea ajutoare materiale, sterilizari gratuite si punerea la dispozitia autoritatilor de personal specializat in vederea demararii unui amplu program de control al reproductiei canine.

Sterilizarea unui caine de talie medie costa aprox.20 euro care inseamna:

- 12 euro medicamentele si materiale utilizate (tranchilizant, anestezic,dezinfectant, instrumentar chirurgical, materiale sutura, antibiotic, antiinflamator, manusi chirurgicale, materiale identificare etc).

- 8 euro regia (salariul medicului si asistentului veteterinar, al prinzatorului, transportul pana la baza unde se fac sterilizarile si retur).

Eutanasia unui caine costa 62 euro, facand un calcul simplu prin impartirea bugetului ASA pe 7 ani la numarul de caini eutanasiati.

Din cele de mai sus, reiese cat de important este pornirea urgent a unui program de control a reproductiei, atat la nivelul capitalei cat si la nivelul intregii tari.

Kuki Barbuceanu

Project Manager

VIER PFOTEN Romania

Tel: 021.311.25.98

Mobil: 0723.596.007

E-mail: kuki.barbuceanu@vier-pfoten.org

www.vier-pfoten.ro

DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR ANIMALELOR

Preambul

Considerând că Viaţa este unică, toate fiinţele având origine comună şi diferenţiindu-se în decursul evoluţiei speciilor,

Considerând că toate fiinţele posedă drepturi naturale şi că orice animal cu un sistem nervos are drepturi specifice,

Considerând că dispreţuirea şi chiar simpla ignoranţă a acestor drepturi naturale produc distrugeri grave Naturii şi conduc omul la comiterea de crime împotriva animalelor,

Considerând că coexistenţa speciilor implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului la existenţă a celorlalte specii animale,

Considerând că respectul omului faţă de animale este inseparabil de respectul omului pentru om,

Se proclamă:

Articolul 1 – Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic. Această egalitate nu exclude diversitatea speciilor şi indivizilor.

Articolul 2 – Orice formă de viaţa animală are dreptul să fie respectată.

Articolul 3

1. Niciun animal nu trebuie supus unor rele tratamente sau unor acte de cruzime.

2. Dacă uciderea unui animal este necesară aceasta trebuie sa fie instantanee, nedureroasă şi să nu inducă teamă.

3. Animalul mort trebuie tratat cu decenţă.

Articolul 4

1. Animalele sălbatice au dreptul de a trăi şi de a se reproduce în libertate în mediul lor natural.

2. Privarea prelungită de libertate, vânătoarea şi pescuitul sportiv, precum şi orice folosire a animalelor sălbatice în alte scopuri care nu sunt vitale sunt contrare acestui drept fundamental.

Articolul 5

1. Orice animal care este dependent de om are dreptul la întreţinere adecvată şi îngrijire.

2. În nicio circumstanţă el nu trebuie omorât în mod nejustificat şi nici abandonat.

3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie să respecte psihologia şi comportamentul specific speciei respective.

4. Expoziţiile, spectacolele, filmele care folosesc animale trebuie să le respecte demnitatea şi să nu comporte în niciun fel violenţă.

Articolul 6

1. Experimentele pe animale care induc suferinţa fizică sau psihică violează drepturile animalelor.

2. Trebuie dezvoltate şi implementate sistematic metode alternative.

Articolul 7 – Orice act care nu este necesar şi care implică moartea unui animal precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie crimă împotriva vieţii.

Articolul 8

1. Orice act care pune în pericol supravieţuirea unei specii sălbatice precum şi orice decizie ce duce la un asemenea act este echivalent cu genocidul şi este o crimă împotriva speciei.

2. Masacrarea animalelor sălbatice, poluarea şi distrugerea biotipurilor sunt acte de genocid.

Articolul 9

1. Statutul legal specific al animalelor precum şi drepturile lor trebuie să fie recunoscute prin lege.

2. Protecţia şi siguranţa animalelor trebuie reprezentate la nivelul Organizaţiilor Guvernamentale.

Articolul 10 – Autorităţile educaţionale şi şcolare au obligaţia să asigure încă din copilăriei instruirea cetaţenilor în scopul observării, înţelegerii şi respectului pentru animale.

Textul DECLARAŢIEI UNIVERSALE A DREPTURILOR ANIMALELOR a fost adoptat de către Liga Internaţională a Drepturilor Animalelor şi de Ligile Naţionale Afiliate în cadrul Întâlnirii Internaţionale pe tema Drepturile Animalelor ce a avut loc la Londra, în perioada 21-23 septembrie 1977.

Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO.

Textul, revizuit în 1989 de Liga Internaţională a Drepturilor Animalelor, a fost trimis în 1990 Directorului General al UNESCO şi a fost făcut public în acelaşi an.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 155 din 21 noiembrie 2001

privind aprobarea

programului de gestionare a câinilor fără stăpân

aprobată, modificată şi completată prin legea 227/2202 şi legea 391/2006

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 2 noiembrie 2006:

- Legea nr. 227/2002, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001;

- Legea nr. 391/2006.

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Notă: semnificaţie text roşu - articolele în interiorul cărora textul a fost modificat prin legea 227/2002

semnificaţie text italic – textul care a fost modificat prin legea 227/2002 şi legea 391/2006

ART. 1

Consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale au obligaţia de a înfiinţa, în funcţie de necesităţi, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.

ART. 2

(1) Consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale au obligaţia de a amenaja din fonduri proprii, în funcţie de necesităţi, în condiţiile prevăzute în anexa nr. 1, adăposturi pentru câinii fără stăpân, respectiv pentru acei câini care circulă liberi, fără însoţitor, în locuri publice.

(2) Consiliile locale au obligaţia de a încadra în serviciile înfiinţate potrivit art. 1 cel puţin un medic veterinar şi cel puţin un tehnician veterinar pentru evidenţa, supravegherea, asistenţa medicală veterinară şi efectuarea unor acţiuni sanitare veterinare prevăzute de legislaţia sanitară veterinară.

(3) În cazul în care este posibil, serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân pot fi concesionate potrivit reglementărilor legale în vigoare.

ART. 3

(1) În adăposturile ce aparţin asociaţiilor şi fundaţiilor pentru protecţia animalelor pot fi cazaţi câini fără stăpân numai după sterilizare, vaccinare antirabică şi tatuare.

(2) Adăposturile prevăzute la alin. (1) trebuie să aibă asigurată, prin contract, asistenţă medicală veterinară.

ART. 4

Câinii fără stăpân vor fi capturaţi şi transportaţi în adăposturile serviciilor pentru gestionarea câinilor fără stăpân, unde vor fi cazaţi o perioadă de 7 zile, cu respectarea normelor prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

ART. 5

(1) După examinarea lor de către medicul veterinar, câinii fără stăpân care sunt bolnavi cronici şi incurabili vor fi eutanasiaţi imediat ce au fost aduşi în adăposturi, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Eutanasia este un act de sacrificare prin procedee rapide şi nedureroase a câinilor prevăzuţi la alin. (1) ori care nu au fost revendicaţi sau adoptaţi în condiţiile şi în termenele stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

ART. 6

(1) Eutanasierea câinilor se va face numai de medicii veterinari care posedă atestatul de liberă practică eliberat de Colegiul medicilor veterinari, conform prevederilor cuprinse în anexa nr. 3.

(2) Se interzice uciderea câinilor de către alte persoane sau prin alte metode decât cele prevăzute în anexa nr. 3.

ART. 7

(1) În situaţia în care, după expirarea termenului de cazare prevăzut la art. 4, câinii nu au fost revendicaţi sau adoptaţi conform anexelor nr. 4 şi 5, aceştia vor fi eutanasiaţi.

(2) În perioada de cazare a câinilor în adăposturi se rezolvă cu prioritate cererile de revendicare a câinilor.

(3) Câinii nerevendicaţi în termen de două zile pot fi adoptaţi de persoane fizice sau de centrele de adopţie special amenajate şi organizate în acest scop.

ART. 8

(1) Încredinţarea câinilor spre adopţie se face numai după ce aceştia au fost sterilizaţi, vaccinaţi antirabic, deparazitaţi şi identificaţi prin cele două metode concomitente: tatuare şi aplicarea zgărzii cu plăcuţă numerotată. Câinii revendicaţi nu vor fi sterilizaţi.

(2) Revendicarea sau adopţia câinilor de către solicitanţi se va face pe baza declaraţiei-angajament, al cărei model este prevăzut în anexele nr. 4 şi 5, cu achitarea unei taxe care reprezintă cheltuielile medicale şi de întreţinere, al cărei cuantum se stabileşte prin hotărâre a consiliului local.

ART. 9

Cadavrele animalelor eutanasiate sau colectate de pe străzi vor fi incinerate, interzicându-se folosirea lor pentru obţinerea de piei, grăsimi, carne, făină proteică şi alte produse.

ART. 10

Toate serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân vor ţine registre speciale vizate de medicul veterinar concesionar al activităţii de asistenţă sanitară veterinară, în care se vor menţiona următoarele: data capturării, data şi ora cazării în adăpost, caracteristicile individuale ale animalului, numărul de câini prinşi, revendicaţi, adoptaţi, eutanasiaţi, motivul eutanasierii, substanţa utilizată şi numele persoanei care realizează eutanasia, numărul de tatuaj, numărul fişei de adopţie, data vaccinării antirabice, data sterilizării, data predării cadavrelor la societăţile ce vor executa incinerarea, precum şi persoanele care au instrumentat manoperele respective.

ART. 11

Acţiunile de capturare, adăpostire, vaccinare, deparazitare, sterilizare, adopţie şi eutanasie se vor face şi în prezenţa reprezentanţilor societăţilor de protecţie a animalelor, în cazul în care aceştia solicită acest lucru, în baza unui program orar prestabilit.

ART. 12

Serviciile pentru gestionarea câinilor fără stăpân la nivel local au obligaţia de a comunica lunar direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi prefecturilor numărul de câini înregistraţi şi numărul de tatuaj. Toate datele vor fi centralizate la nivel naţional de către Agenţia Naţională Sanitară Veterinară.

ART. 13

Se interzice organizarea sau participarea la luptele cu câini şi abandonarea sau inducerea de suferinţe câinilor.

ART. 14

Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1), art. 3, art. 4, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 9 şi 10, precum şi a condiţiilor prevăzute în declaraţia-angajament, cu amendă de la 10.000.000 lei la 25.000.000 lei;

b) nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 6 alin. (2) şi la art. 13, cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei.

ART. 15

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de inspectorii poliţiei sanitare veterinare.

ART. 16

Contravenţiilor prevăzute la art. 14 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

ART. 17

Anexele nr. 1 – 5 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

ANEXA 1

CONDIŢII MINIME

pentru funcţionarea unui adăpost pentru câini

A. Cazarea animalelor

1. Animalele trebuie să fie separate pentru a se reduce stresul asupra lor şi pentru a controla bolile.

2. Animalele vor fi separate pe următoarele criterii:

a) stare de sănătate;

b) vârstă;

c) sex;

d) grad de agresivitate.

Mamele care alăptează vor fi cazate împreună cu puii.

3. Pardoselile trebuie să fie în pantă, cu scurgerea spre exterior sau în canalizare, pentru a împiedica acumularea apei pe zonele de acces. Pardoselile trebuie să fie făcute din ciment care a fost etanşat şi care poate fi uşor curăţat şi dezinfectat.

4. Pereţii dintre cuşti trebuie să aibă cel puţin 185 cm înălţime şi trebuie să împiedice scurgerea apei şi a dejecţiilor de la o cuşcă la alta.

5. Materialele utilizate pentru pereţii cuştilor pot fi următoarele:

a) cărămidă tencuită şi vopsită;

b) metal încastrat în beton;

c) beton;

d) plasă de sârmă.

6. Deasupra pereţilor despărţitori se pune o plasă de sârmă cu înălţimea de 60 cm.

7. Cuştile exterioare pot fi confecţionate din plasă pe stâlpi metalici sau din lemn.

8. Adăpostul trebuie să aibă drenaj şi instalaţii corespunzătoare pentru depozitarea încărcăturii de deşeuri zilnice. Drenarea existentă la fiecare teren de alergare trebuie să împiedice contaminarea cu urină sau cu fecale a altor terenuri de alergări.

9. Trebuie să existe un control în ceea ce priveşte încălzirea, ventilaţia şi umiditatea corespunzătoare, în vederea asigurării confortului animalelor, personalului şi publicului vizitator.

10. În toate zonele cu cuşti trebuie să existe un mijloc de circulare a aerului fie cu ajutorul ventilatoarelor de evacuare, fie cu ajutorul unor ferestre care să poată fi deschise.

11. Cuştile exterioare trebuie să fie acoperite în mod obligatoriu. Toate terenurile de alergare în aer liber, în cazul în care acestea există, trebuie să fie dotate cu gard şi porţi cu lacăte pentru a împiedica îndepărtarea neautorizată a câinilor.

B. Spaţiile pentru adăpostire şi pentru intervenţii medicale

1. Cuştile individuale trebuie să corespundă următoarelor standarde minime:

a) pentru câinii de talie mare: 120 cm x 160 cm sau 1,92 mp;

b) pentru câinii de talie mijlocie: 110 cm x 148 cm sau 1,92 mp;

c) pentru câinii de talie mică: 91 cm x 122 cm sau 1,10 mp;

d) cuştile comune nu trebuie să adăpostească mai mult de 4 câini pe o suprafaţă de 6,5 mp.

2. Locurile împrejmuite trebuie să aibă următoarele dotări:

a) să existe apă potabilă în permanenţă;

b) vasele de apă să fie curate şi dezinfectate zilnic şi întotdeauna înaintea aducerii unui nou animal în cuşcă;

c) vasele pentru alimentare să fie aşezate astfel încât câinii să nu poată urina sau defeca în ele şi să poată fi curăţate şi dezinfectate uşor;

d) dacă spaţiile nu sunt încălzite, se pun în mod obligatoriu scânduri pentru odihnă şi culcuşuri;

e) pentru culcuşurile câinilor tineri se vor folosi pături, prosoape, cutii de carton, care pot fi curăţate şi dezinfectate uşor.

3. Trebuie să fie asigurat suficient spaţiu pentru ca personalul să lucreze comod.

4. Spaţiul pentru primire trebuie să fie corespunzător acţiunilor de adopţie.

5. Sala pentru eutanasie şi locul de depozitare a cadavrelor nu vor fi accesibile publicului, iar în limita posibilităţilor pentru cadavre se vor folosi saci de plastic.

6. Fiecare adăpost va fi dotat cu o sală de chirurgie sau cu mai multe, în funcţie de capacitate, cu respectarea normelor sanitare veterinare în vigoare. În aceste săli se vor desfăşura intervenţiile chirurgicale de castrare a animalelor, precum şi eutanasierea.

C. Controlul bolilor

1. Zilnic fiecare animal va fi examinat clinic, iar orice eveniment medical va fi înregistrat în fişa individuală şi în registrul central.

2. Examinarea se va face de către medicul veterinar al adăpostului sau în lipsa acestuia, de către tehnicianul veterinar.

3. Se va instrui fiecare membru al personalului să recunoască semnele de boală şi să le aducă la cunoştinţă personalului veterinar.

D. Hrănirea câinilor şi curăţenia adăposturilor

1. Căţeii în vârstă de 6 – 12 săptămâni vor fi hrăniţi de 3 ori pe zi, iar câinii în vârstă de peste 12 săptămâni până la 12 luni vor fi hrăniţi de două ori pe zi. Câinii peste un an vor fi hrăniţi o dată pe zi.

2. Hrana trebuie să fie întotdeauna proaspătă. Hrana va fi administrată individual şi supravegheat.

3. Toate cuştile, boxele şi spaţiile închise vor fi spălate şi dezinfectate zilnic.

4. Fiecare spaţiu de cazare va fi curăţat şi dezinfectat înainte de intrarea unui nou animal.

5. În timpul curăţeniei se va evita contactul apei sau al dezinfectantului cu animalele.

E. Vehiculele

1. Fiecare adăpost trebuie să aibă unul sau mai multe vehicule pentru transportul câinilor.

2. Vehiculele trebuie să ofere câinilor siguranţă, securitate, protecţie împotriva intemperiilor naturii şi aerisire adecvată. Fiecare câine trebuie să aibă o cuşcă separată. Trebuie să existe o cuşcă separată pentru câinii morţi şi pentru câinii bolnavi.

3. Vehiculele trebuie să fie curate şi vizibil marcate cu denumirea serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân şi cu numărul de telefon.

4. Vehiculul trebuie să posede următorul echipament: plasă, scară, cuşti metalice sau din fibră de sticlă, instrumente pentru prindere, trusă de prim-ajutor.

5. Şoferii vehiculelor trebuie să fie instruiţi să acorde ajutor câinilor bolnavi şi răniţi.

6. Se interzice efectuarea eutanasiei în vehicule de transport pentru câini, dar se permite tranchilizarea câinilor în suferinţă.

ANEXA 2

NORME

privind capturarea şi transportul câinilor

A. Capturarea câinilor

1. Capturarea câinilor se va face de către personalul angajat al consiliilor locale, care trebuie să fie format din persoane instruite în acest sens.

2. Capturarea câinilor nu se va face prin aplicarea unui tratament brutal. Persoanele care capturează câinii fără stăpân vor fi în mod obligatoriu vaccinate antirabic.

3. Persoanele care capturează câinii vor lucra în echipe de câte doi plus şoferul mijlocului de transport şi vor purta echipament de protecţie adecvat.

4. Personalul calificat poate captura câinii cu crose speciale sau cu plase. Pentru capturarea câinilor se vor folosi crosele speciale formate din tije din aluminiu, având la capăt o buclă care poate să gliseze sau care se poate strânge în jurul gâtului câinelui, pentru a permite persoanei calificate să ţină câinele la distanţă şi să îl poată manipula. Bucla trebuie fixată la lărgimea dorită, pentru a se evita strangularea câinelui, mecanismul de declanşare rapidă fiind utilizat pentru eliberarea câinelui în caz de urgenţă sau atunci când este pus într-o cuşcă. De asemenea, câinii mai pot fi capturaţi cu ajutorul cuştilor-capcană, în care se introduce mâncare şi care sunt dotate cu uşi mobile care cad după intrarea câinelui în cuşcă, aflate pe sol şi apoi încărcate în autovehicul.

5. Câinii foarte agresivi, situaţi în spaţii inaccesibile sau suspecţi de a fi turbaţi, pot fi imobilizaţi cu ajutorul armelor pentru captură cu săgeată care utilizează gazul carbonic comprimat sau cartuşe cu percuţie pentru propulsarea unor seringi sau săgeţi care permit injectarea câinilor cu produse imobilizante.

6. Se vor utiliza hidroclorura de ketamină şi xylazina. Injectarea pe cale intramusculară a celor două produse în asociere este recomandată pentru câini, având un efect rapid, aproximativ 5 minute, şi fiind puţin periculoasă pentru trecători.

7. O altă asociere de produse foarte eficientă – etorfină cu acepromazină – poate fi folosită cu respectarea legislaţiei în vigoare.

8. Armele de captură nu pot fi utilizate pentru capturarea căţeilor, aceştia putând fi răniţi grav.

B. Transportul câinilor

1. Câinii docili pot fi transportaţi până la adăposturi în vehicule închise de tip camionetă. Câinii se vor transporta în cuşti individuale.

2. Se va utiliza un sistem care să reducă la minimum manipularea directă a animalului.

3. Cuştile pentru transportul animalelor trebuie să fie alese în funcţie de talia animalului. Cuşca trebuie să fie întotdeauna mai lungă decât corpul animalului. Aceste cuşti trebuie să fie fabricate din materiale solide pentru a rezista la uzură. Se pot utiliza şi cuşti din material plastic.

4. Vehiculele trebuie să fie bine ventilate şi să protejeze animalele împotriva intemperiilor naturii.

ANEXA 3

EUTANASIEREA CÂINILOR

1. Se recomandă pentru a fi eutanasiaţi câinii care nu au fost revendicaţi sau care nu au putut fi adoptaţi. Eutanasia se recomandă, de asemenea, în cazul câinilor care prezintă boli cronice incurabile.

2. Eutanasierea câinilor se efectuează de către un medic veterinar.

3. Eutanasierea câinilor se realizează numai prin utilizarea barbituricelor, injectate intravenos numai după pierderea cunoştinţei câinelui indusă prin anestezie. Câinii vor fi asistaţi până la constatarea decesului. Barbituricele nu trebuie să fie injectate pe cale intramusculară sau subcutanată. Pentru câinii nou-născuţi calea de administrare care se utilizează este cea peritoneală. Produsele narcotice pot fi administrate şi pe cale orală.

4. Medicul veterinar este singura persoană care poate avea acces la barbiturice şi care poate decide în privinţa utilizării medicamentelor periculoase.

ANEXA 4

FORMULAR DE ADOPŢIE/REVENDICARE

CONSILIUL LOCAL …………………….

Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân

DECLARAŢIE-ANGAJAMENT

nr. ……/………

Subsemnatul(a) ……………………………………, domiciliat(ă) în …………………………….., str. ……………… nr. ….., bl. …, et. …, ap. …, sc. …, judeţul/sectorul …………., telefon …………, posesor/posesoare al/a BI/CI seria ….. nr. …………., eliberat(ă) de ………………… la data de …………………, mă angajez să adopt câinele cu numărul de tatuaj …………… adăpostit de Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân, în următoarele condiţii:

1. să respect normele de îngrijire şi hrănire a câinelui;

2. să prezint periodic câinele la medicul veterinar, în cazul în care se impune intervenţia acestuia sau pentru a fi vaccinat antirabic;

3. să anunţ Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân în cazul decesului sau al înstrăinării acestuia;

4. să nu abandonez câinele, iar în cazul în care nu îl mai doresc, să îl predau Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân;

5. să achit Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân taxa care reprezintă cheltuielile medicale şi de întreţinere aferente cazării câinelui.

Data ………

Semnătura reprezentantului societăţii ……………………………………………

Semnătura reprezentantului …………………………………………………………..

 Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân ……………………………..

ANEXA 5

FORMULAR DE ADOPŢIE/REVENDICARE

Subscrisa societate ………………, cu sediul în …………………, str. ………………. nr. ……, sectorul/judeţul ……………………, telefon ………………….., înregistrată la Oficiul registrului comerţului ………………………….. sub nr. ……, reprezentată de …………… în calitate de ……….., legitimat cu BI/CI seria …….. nr. …………., eliberat(ă) de …………… la data de ……….., se angajează să adopte un număr de ….. câini, identificaţi cu numerele de tatuaj …………………, adăpostiţi de Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân, în următoarele condiţii:

1. să respect normele de îngrijire şi hrănire a câinelui;

2. să prezint periodic câinele la medicul veterinar, în cazul în care se impune intervenţia acestuia sau pentru a fi vaccinat antirabic;

3. să anunţ Serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân, în cazul decesului sau al înstrăinării acestuia;

4. să nu abandonez câinele, iar în cazul în care nu îl mai doresc, să îl predau Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân;

5. să achit Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân, taxa care reprezintă cheltuielile medicale şi de întreţinere aferente cazării câinelui.

Data ………

Semnătura reprezentantului societăţii ……………………………………………

Semnătura reprezentantului …………………………………………………………..

 Serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân ……………………………..

L E G E
privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia
animalelor de companie, semnata la Strasbourg
la 23 iunie 2003

(legea 60/2004)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifica Conventia europeana pentru protectia animalelor de companie, semnata la Strasbourg la 23 iunie 2003.

Aceasta lege a fost adoptata la Camera Deputatilor in sedinta din 17 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art.76 lin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 8 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

p. PRESEDINTELE SENATULUI
DORU IOAN TARACILA
Bucuresti, 24 martie 2004

CONVENTIA EUROPEANA PENTRU PROTECTIA ANIMALELOR DE
COMPANIE

P R E A M B U L

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

• Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o cooperare mai strânsă între membrii săi,

• Recunoscând că omul are o obligaţie morală de a respecta toate creaturile vii şi păstrând legăturile speciale existente între om şi animalele de companie,

• Considerând că animalele de companie sunt foarte importante datorită contribuţiei lor la calitatea vieţii şi, prin urmare, reprezintă o valoare pentru societate,

• Având în vedere dificultăţile care decurg din marea varietate a animalelor care sunt deţinute de către om,

• Având în vedere riscurile inerente determinate de suprapopularea cu animale pentru igiena, sănătatea şi securitatea omului şi a altor animale,

• Având în vedere că deţinerea specimenelor din fauna sălbatică, în calitate de animale de companie, nu ar trebui să fie încurajată,

• Conştiente de diferitele condiţii care guvernează achiziţionarea, deţinerea, creşterea în scop comercial sau necomercial, cesiunea ori comerţul cu animale de companie,

• Conştiente de faptul că condiţiile de deţinere a animalelor de companie nu permit întotdeauna promovarea sănătăţii şi bunăstării acestora,
• Conştiente că atitudinile în privinţa animalelor de companie variază considerabil datorită uneori unei lipse de cunoştinţe sau de conştiinţă,
• Considerând că o atitudine şi o practică sunt nu numai un obiectiv de dorit, dar, de asemenea, şi realist,

Au căzut de acord asupra următoarelor:

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

ARTICOLUL 1

Definiţii

(1) În termenii prezentei convenţii înţelegem prin animal de companie orice animal deţinut sau destinat a fi deţinut de către om, în special pe lângă casă, pentru agrement sau companie.

(2) Înţelegem prin comerţ cu animale de companie ansamblul de tranzacţii
practicate în mod regulat, în cantităţi substanţiale şi în scopuri lucrative, care implică transferul proprietăţii acestor animale.

(3) Înţelegem prin creşterea şi îngrijirea animalelor de companie cu titlu comercial creşterea şi îngrijirea practicate în special în scop comercial şi în număr mare.
* Deschisă spre semnare la 13 noiembrie 1987. România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 60 din 24 martie 2004, publicată în „Monitorul Oficial al României“, Partea I, nr. 400 din 5 mai 2004.

(4) Înţelegem prin refugiu pentru animale o unitate cu scop nelucrativ, în care animalele de companie pot fi deţinute în număr considerabil. În cazul în care legislaţia naţională şi/sau măsuri administrative o permit, o astfel de unitate poate primi animale fără stăpân.

(5) Înţelegem prin animal fără stăpân orice animal de companie care, fie nu are adăpost, fie se găseşte în afara proprietăţii stăpânului său sau a deţinătorului său şi care nu este sub controlul ori supravegherea directă a nici unui proprietar sau deţinător.

(6) Înţelegem prin autoritate competentă autoritatea desemnată de către statul membru al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 2

Domeniu de aplicare şi punere în practică

(1) Fiecare parte se angajează să ia măsurile necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor acestei convenţii în ceea ce priveşte:

a) animalele de companie deţinute de către o persoană fizică sau juridică, pe orice proprietate, în orice unitate şi care sunt destinate comercializării sau creşterii şi deţinerii în scop comercial a acestora, precum şi cele aflate în orice refugiu pentru animale;

b) dacă este cazul, animalele fără stăpân.

(2) Nici o dispoziţie a acestei convenţii nu poate afecta punerea în practică a celorlalte prevederi legate de protecţia animalelor sau de apărarea speciilor sălbatice pe cale de dispariţie.

(3) Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afectează posibilitatea părţilor de a adopta reguli foarte stricte pentru asigurarea protecţiei animalelor de companie sau aplicării în continuare a dispoziţiilor pentru alte categorii de animale care nu sunt în mod expres citate în prezenta convenţie.

CAPITOLUL II
PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE DE CĂTRE DEŢINĂTORII DE
ANIMALE DE COMPANIE

ARTICOLUL 3
Principii de bază pentru bunăstarea animalelor

(1) Nimeni nu trebuie să cauzeze inutil durere, suferinţe fizice sau psihice unui animal de companie.

(2) Nimeni nu trebuie să abandoneze un animal de companie.

ARTICOLUL 4
Deţinerea

(1) Orice persoană care deţine un animal de companie sau care are grijă de un animal de companie trebuie să fie responsabil de sănătatea şi bunăstarea acestuia.

(2) Orice persoană care deţine un animal de companie sau care se ocupă de acesta trebuie să-i asigure toate condiţiile, îngrijirile şi atenţia, ţinând cont de nevoile etologice, în funcţie de specie şi rasă, şi în special trebuie:

a) să îi asigure, în cantitate suficientă, hrană şi apă;
b) să îi asigure posibilitatea de mişcare;
c) să ia măsurile necesare pentru a nu lăsa animalele să devină libere.

(3) Un animal nu poate fi deţinut ca animal de companie dacă:
a) condiţiile enumerate în alin. (2) nu sunt îndeplinite;
sau
b) condiţiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate.

ARTICOLUL 5
Reproducţia

Orice persoană care selecţionează un animal de companie pentru reproducţie trebuie să ia în considerare caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale care ar putea compromite sănătatea şi bunăstarea descendenţilor sau a femelei.

ARTICOLUL 6
Limita de vârstă pentru achiziţionare
Nici un animal de companie nu poate să fie vândut persoanelor sub 16 ani fără consimţământul expres al părinţilor lor sau al altor persoane care exercită responsabilităţi parentale.

ARTICOLUL 7
Dresajul
Nici un animal de companie nu trebuie să fie dresat prin metode care ar putea prejudicia sănătatea sau bunăstarea animalului şi în special nu trebuie forţat să îşi depăşească capacitatea naturală sau forţa sa naturală ori utilizând mijloace artificiale care provoacă răni sau dureri inutile. De asemenea, se interzice utilizarea mijloacelor artificiale de dresaj care provoacă răni sau dureri inutile, suferinţe ori teamă.

ARTICOLUL 8
Comercializarea, creşterea în scop comercial, refugiile pentru animale

(1) Orice persoană care, la momentul intrării în vigoare a prezentei convenţii, comercializează sau creşte ori adăposteşte în scopuri comerciale sau care administrează un refugiu pentru animale trebuie să facă o declaraţie autorităţii competente într-un interval stabilit de fiecare parte. Orice persoană care are intenţia să se ocupe de una dintre activităţile enumerate anterior trebuie să facă o declaraţie autorităţii competente.

(2) În această declaraţie trebuie să se menţioneze:

a) speciile animalelor de companie care sunt sau vor fi implicate;
b) persoana responsabilă şi cunoştinţele sale;
c) descrierea instalaţiilor şi echipamentelor care sunt sau vor fi utilizate.

(3) Activităţile menţionate anterior nu pot fi exercitate decât:

a) dacă persoana responsabilă posedă cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitării acestei activităţi, având fie o pregătire corespunzătoare, fie o experienţă suficientă cu animalele de companie; şi

b) dacă instalaţiile şi echipamentele utilizate pentru activitate satisfac cerinţele menţionate în art. 4.

(4) Pe baza declaraţiilor făcute conform dispoziţiilor alin. (1), autoritatea competentă trebuie să stabilească dacă condiţiile menţionate în alin. (3) sunt îndeplinite sau nu. În cazul în care nu sunt îndeplinite într-o manieră corespunzătoare, autoritatea competentă va recomanda măsuri şi, dacă aceasta este considerată necesară pentru protecţia animalelor, se poate dispune chiar interdicţia comercializării sau continuarea activităţii.

(5) Autoritatea competentă trebuie, în conformitate cu legislaţia naţională, să controleze dacă condiţiile menţionate mai sus sunt îndeplinite sau nu.

ARTICOLUL 9
Publicitate, spectacole, expoziţii, competiţii şi manifestări similare

(1) Animalele de companie nu pot fi utilizate pentru publicitate, spectacole, expoziţii, competiţii sau manifestări similare, decât:

a) dacă organizatorul creează condiţiile necesare pentru ca aceste animale să fie tratate conform exigenţelor prevăzute la art. 4 alin. (2), şi

b) dacă sănătatea şi bunăstarea lor nu sunt puse în pericol.

(2) Unui animal de companie nu trebuie să i se administreze nici un tratament, nici o substanţă, nu trebuie să fie supus nici unui procedeu, în scopul creşterii sau diminuării nivelului natural al performanţelor sale:
a) în cursul competiţiilor;
sau
b) cu alte ocazii,
dacă acestea ar constitui un risc pentru sănătatea şi bunăstarea animalului.

ARTICOLUL 10
Intervenţii chirurgicale

(1) Intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal de companie sau altor scopuri necurative trebuie să fie interzise şi, în special:
a) codotomia;
b) cuparea urechilor;
c) secţionarea corzilor vocale;
d) ablaţia ghearelor şi dinţilor.

(2) Excepţii de la aceste interdicţii nu pot fi autorizate decât:
a) dacă medicul veterinar consideră o intervenţie curativă necesară fie din motive de medicină veterinară, fie în interesul unui animal deosebit;
b) pentru a împiedica reproducţia.

(3) a) Intervenţiile în cursul cărora animalul va suferi sau riscă să sufere dureri considerabile nu trebuie să fie efectuate decât sub anestezie şi de către un medic veterinar sau sub controlul său.
b) Intervenţiile care nu necesită anestezie pot fi efectuate de către o persoană competentă, în conformitate cu legislaţia naţională.

ARTICOLUL 11
Sacrificarea

(1) Numai medicul veterinar sau o altă persoană competentă poate să procedeze la sacrificarea unui animal de companie, excepţie făcând cazurile de urgenţă când trebuie să se pună capăt suferinţelor unui animal şi când ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obţinut rapid sau alte cazuri de urgenţă prevăzute de legislaţia naţională. Orice sacrificare trebuie să se facă cu minimum de suferinţă fizică şi psihică, ţinând cont de circumstanţe.

Metoda aleasă, exceptată în caz de urgenţă, trebuie:
a) fie să provoace o pierdere imediată a conştienţei, urmată de moarte;
b) fie să înceapă prin realizarea unei anestezii generale profunde, urmată de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine.

Persoana responsabilă cu sacrificarea trebuie să se asigure că animalul este mort înainte să se realizeze jupuirea.

(2) Următoarele metode de sacrificare trebuie să fie interzise:
a) înecul şi alte metode de asfixie, dacă ele nu produc efectele menţionate în alin. (1) lit. b);
b) utilizarea otrăvurilor sau drogurilor ale căror dozaj şi aplicare nu pot fi controlate în maniera de a obţine efectele menţionate în alin. (1);
c) electrocutarea, mai ales dacă ea nu este precedată de pierderea imediată a conştienţei.

CAPITOLUL III
MĂSURI SUPLIMENTARE REFERITOARE LA ANIMALELE FĂRĂ STĂPÂN

ARTICOLUL 12
Reducerea numărului de animale fără stăpân

Atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân constituie pentru ea o problemă, ea trebuie să ia măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe sau temeri evitabile.

a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
(i) în cazul în care astfel de animale trebuie să fie capturate, aceasta trebuie să se facă astfel încât să producă minimum de suferinţe fizice şi psihice animalelor, în funcţie de natura animalului;
(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adăpostite sau sacrificate, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu principiile prezentei convenţii.
b) Părţile sunt obligate să respecte:
(i) identificarea permanentă a câinilor şi pisicilor prin mijloace corespunzătoare care să nu producă decât dureri, suferinţe sau temeri uşoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoţită de înregistrarea numărului, precum şi de numele şi adresele proprietarilor;
(ii) reducerea reproducţiei neplanificate a câinilor şi pisicilor şi încurajarea sterilizării acestora;
(iii) încurajarea persoanelor care au găsit un câine sau o pisică fără stăpân să semnaleze acest lucru autorităţii competente. 287

ARTICOLUL 13

Excepţii privind capturarea, deţinerea şi sacrificarea

Excepţiile la principiile stabilite în prezenta convenţie, referitoare la capturarea, deţinerea şi sacrificarea animalelor fără stăpân, nu pot fi admise decât dacă acestea sunt inevitabile, în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor.

CAPITOLUL IV
INFORMARE ŞI EDUCARE

ARTICOLUL 14
Programe de informare şi educare

Părţile se angajează să încurajeze dezvoltarea programelor de informare şi de educare pentru a promova, în rândul organizaţiilor şi indivizilor implicaţi în: deţinerea, creşterea, dresajul, comerţul şi adăpostirea animalelor de companie, conştientizarea şi cunoaşterea dispoziţiilor şi principiilor prezentei convenţii. În aceste programe atenţia trebuie să se îndrepte în special asupra următoarelor subiecte:

a) dresajul animalelor de companie în scop comercial sau pentru competiţii, care trebuie să se efectueze de către persoane având cunoştinţele şi competenţele corespunzătoare;

b) necesitatea de a descuraja:
(i) încredinţarea animalelor de companie persoanelor până la vârsta de 16 ani fără consimţământul expres al părinţilor sau al altor persoane care deţin responsabilităţi parentale;
(ii) acordarea animalelor de companie ca premii, recompense sau prime;
(iii) înmulţirea neplanificată a animalelor de companie;

c) eventualele consecinţe negative pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor sălbatice, în cazul achiziţionării sau introducerii lor ca animale de companie;

d) riscurile care decurg din achiziţionarea iresponsabilă a animalelor de companie, care conduce la creşterea numărului animalelor nedorite şi abandonate.

CAPITOLUL V
CONSULTĂRI MULTILATERALE

ARTICOLUL 15

Consultări multilaterale

(1) Părţile procedează, într-un interval de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi la fiecare 5 ani şi de fiecare dată când majoritatea reprezentanţilor părţilor o cer, la consultări multilaterale în cadrul Consiliului Europei în vederea examinării aplicării prezentei convenţii şi a oportunităţii revizuirii sale sau a extinderii aplicării oricăreia dintre dispoziţiile sale. Aceste consultări vor avea loc în cursul reuniunilor convocate de către secretarul general al Consiliului Europei.

(2) Orice parte are dreptul să desemneze un reprezentant care să participe la aceste consultări. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte a prezentei convenţii are dreptul de a fi reprezentat la aceste consultări de un observator.

(3) După fiecare consultare, părţile supun Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra consultării şi funcţionării prezentei convenţii, incluzând, dacă acestea consideră necesar, propuneri vizând amendarea art. 15–23 din prezenta convenţie.

(4) Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, părţile stabilesc regulile de
procedură pentru desfăşurarea consultărilor.

CAPITOLUL VI
AMENDAMENTE

ARTICOLUL 16
Amendamente

(1) Orice amendament la art. 1–14, propus de una dintre părţi sau de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, este comunicat secretarului general al Consiliului Europei şi transmis prin intermediul său statelor membre ale Consiliului Europei, fiecărei părţi şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie conform dispoziţiilor art. 19.

(2) Orice amendament propus conform dispoziţiilor alin. (1) este examinat, în minimum două luni de la transmiterea sa de către secretarul general al Consiliului Europei, în cadrul unei consultări multilaterale în care acest amendament poate fi adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul părţilor. Textul adoptat este comunicat părţilor.

(3) La expirarea unei perioade de 12 luni după adoptarea sa în urma consultărilor multilaterale, orice amendament intră în vigoare, în afară de cazul în care una dintre părţi a exprimat obiecţii la acesta.

CAPITOLUL VII
DISPOZIŢII FINALE

ARTICOLUL 17
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea

Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 18
Intrarea în vigoare

(1) Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează unei perioade de 6 luni după data la care patru state membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţământul de a fi părţi ale acesteia conform dispoziţiilor art. 17.

(2) Pentru orice stat membru al Consiliului Europei, care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi parte la prezenta convenţie, ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

ARTICOLUL 19
Aderarea statelor nemembre

(1) După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei să adere la aceasta, printr-o decizie luată de majoritatea prevăzută la art. 20 lit. d) din statutul Consiliului Europei şi de unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante având drept de reprezentare în Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.

(2) Pentru orice stat în curs de aderare prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data de depunere a instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 20
Clauză teritorială

(1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să precizeze teritoriul sau teritoriile în care se va aplica prezenta convenţie.

(2) Orice parte poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei să extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu referire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului Europei.

(3) Orice declaraţie făcută în virtutea alin. (1) şi (2) va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data recepţionării notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 21
Rezerve

(1) Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să formuleze una sau mai multe rezerve cu referire la art. 6 şi la art. 10 alin. (1) lit. a). Nici o altă rezervă nu poate fi prezentată.

(2) Orice parte care a formulat o rezervă în virtutea alin. (1) o poate retrage în totalitate sau parţial înaintând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
Retragerea va intra în vigoare la data recepţionării notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

(3) Partea care a formulat o rezervă în cadrul unei dispoziţii a prezentei convenţii nu poate cere aplicarea acestei dispoziţii de către o altă parte; totodată, ea poate, dacă rezerva este parţială sau condiţionată, să ceară aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.

ARTICOLUL 22
Denunţarea

(1) Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

(2) Denunţarea va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data recepţionării notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 23
Notificări

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricărui stat ce a aderat la prezenta convenţie sau a fost invitat să o facă:

a) fiecare semnătură;
b) depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

c) fiecare dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii în conformitate cu art. 18, 19, 20;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenţie.

Drept care, subsemnaţii, fiind autorizaţi în acest scop, am semnat prezenta convenţie.

Întocmită la Strasbourg la 13 noiembrie 1987, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificată fiecărui stat membru al Consiliului Europei şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.

LEGE Nr. 205 din 26 mai 2004

privind protecţia animalelor

modificată şi completată prin legea 9/2008

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 15 ianuarie 2008:

- Legea nr. 9/2008.

NOTĂ:

În textul actualizat, toate sumele exprimate anterior în lei vechi au fost transformate în lei noi.

Notă: semnificaţie text roşu - articolele în interiorul cărora textul a fost modificat prin legea 9/2008

semnificaţie text italic – textul care a fost modificat prin legea 9/2008

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. 1

Dispoziţii generale

ART. 1

(1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu sau fără deţinător.

(2) Gestionarea populaţiei canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială.

ART. 2

În sensul prezentei legi, prin deţinător de animale se înţelege proprietarul, persoana care deţine cu orice titlu valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul.

ART. 3

Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducţia, exploatarea, protecţia şi bunăstarea animalelor.

ART. 4

Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea, de a asigura condiţiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona şi/sau izgoni.

ART. 5

(1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura acestora, în funcţie de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă şi categorie de producţie, următoarele:

a) un adăpost corespunzător;

b) hrană şi apă suficiente;

c) posibilitatea de mişcare suficientă;

d) îngrijire şi atenţie;

e) asistenţă medicală.

(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente şi cruzimi.

ART. 6

(1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi neasigurarea condiţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1).

(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale se înţelege:

a) omorârea animalelor, cu intenţie;

b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;

c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;

d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;

e) folosirea de animale pentru expoziţii, spectacole, publicitate, realizare de filme şi în scopuri asemănătoare, dacă aceste activităţi le provoacă suferinţe fizice şi psihice, afecţiuni sau răniri;

f) abandonarea şi/sau alungarea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului;

g) administrarea de substanţe destinate stimulării capacităţilor fizice ale animalelor în timpul competiţiilor sportive, sub forma dopajului;

h) maltratarea şi schingiuirea animalelor;

i) intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secţionarea corzilor vocale, ablaţia ghearelor, coltilotul ciocului şi dinţilor;

j) provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice mijloace;

k) despărţirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viaţă;

l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;

m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situaţii decât pentru imobilizarea animalelor.

ART. 6¹

Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost şi tratament medical.

ART. 7

Animalele folosite în scopuri experimentale sunt supuse unor reguli de protecţie specifice, fără a li se provoca suferinţe inutile.

ART. 7¹

Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar.

ART. 8

(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor*) reprezintă autoritatea naţională în domeniul protecţiei animalelor.

(2) Condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

————

*) Conform art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată prin Legea nr. 215/2004, reprodusă la pag. 3 – 16, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se înfiinţează prin reorganizarea Agenţiei Române pentru Siguranţa Alimentelor, a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor servicii care funcţionează în structura aceluiaşi minister.

CAP. 2

Condiţii privind deţinerea animalelor

ART. 9

(1) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice, potrivit legii, numai dacă sunt autorizaţi de direcţia veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Condiţiile privind deţinerea animalelor sălbatice se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice pe o perioadă determinată de timp, în vederea îngrijirii şi recuperării fizice, pentru animalele aflate în impas de supravieţuire, cu acordul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

ART. 10

(1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a îngriji şi trata în mod corespunzător un animal bolnav sau rănit.

(2) Autoritatea sanitară veterinară poate dispune tăierea sau uciderea, după caz, a unui animal bolnav ori rănit, pentru a-l scuti de suferinţe fizice şi psihice inutile, în condiţii stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.

ART. 11

Deţinătorii de animale care selecţionează un animal pentru reproducţie au obligaţia de a respecta caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale ale speciei şi rasei respective, astfel încât să nu fie compromise performanţele, sănătatea şi bunăstarea descendenţilor.

ART. 12

Persoana care contribuie la dresarea unui animal are obligaţia de a folosi mijloace de dresaj care să nu provoace traume psihice sau fizice, precum şi de a folosi metode care să nu prejudicieze sănătatea ori bunăstarea animalului.

CAP. 3

Condiţii privind comerţul cu animale, transportul animalelor, precum şi folosirea acestora în scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii şi manifestări similare

ART. 13

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, din considerente privind protecţia animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul ţării, poate impune anumite condiţii, precum şi limita sau interzice importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu animale, ţinând cont de reglementările comunitare.

ART. 14

(1) Transportatorii au obligaţia de a transporta animalele în condiţii corespunzătoare, în funcţie de specie, stare fiziologică, sex, vârstă, categorie de producţie, pentru a evita rănirea ori epuizarea fizică şi/sau psihică a acestora.

(2) Condiţiile privind transportul animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

ART. 15

Animalele pot fi folosite în scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii sau alte manifestări similare numai dacă:

a) organizatorul asigură condiţiile prevăzute la art. 5;

b) sănătatea şi bunăstarea animalelor nu sunt puse în pericol.

ART. 16

(1) În cursul competiţiilor sau cu alte ocazii este interzis să se administreze animalelor substanţe ori să fie supuse unor procedee pentru creşterea sau diminuarea nivelului natural al performanţelor.

(2) Comisia de organizare a competiţiilor şi/sau de arbitraj va cuprinde obligatoriu şi un reprezentant al organizaţiilor de protecţie a animalelor.

CAP. 4

Intervenţii chirurgicale

ART. 17

(1) Animalele sunt supuse intervenţiilor chirurgicale numai în cazurile motivate.

(2) Intervenţiile chirurgicale se efectuează sub anestezie locală sau, după caz, generală, numai de către medici veterinari.

(2¹) Intervenţiile chirurgicale se efectuează în spaţii autorizate, cu excepţia situaţiilor în care intervenţia se impune la faţa locului.

(3) Manoperele medicale care pot provoca suferinţă animalului trebuie efectuate de către medicul veterinar.

ART. 18

Prin excepţie de la dispoziţiile art. 17 alin. (2), în cazul animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, intervenţiile chirurgicale ori alte tratamente pot fi efectuate şi de alte persoane care au calificarea necesară.

CAP. 5

Sacrificarea şi uciderea animalelor

ART. 19

Animalele nu vor fi supuse unor suferinţe inutile în cazul sacrificării sau uciderii.

ART. 20

Sacrificarea şi uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în vigoare.

ART. 21

Prevederile art. 20 nu se aplică animalelor care, datorită unor accidente sau boli, trebuie sacrificate ori ucise imediat.

CAP. 6

Folosirea animalelor în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale

ART. 22

Animalele pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică, diagnosticarea de boli, producerea unor medicamente sau produse biologice, atunci când obiectivul activităţii nu poate fi atins prin alte metode ce nu implică folosirea animalelor.

CAP. 7

Sancţiuni

ART. 23

(1) Constituie contravenţie următoarele fapte:

a) nerespectarea dispoziţiilor art. 12;

b) nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1);

c) supunerea unui animal la rele tratamente;

d) nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3);

e) supunerea unui animal la cruzimi.

(1¹) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

a) deţinerea şi comercializarea de animale sălbatice de către persoane fizice şi juridice neautorizate, cu excepţia grădinilor zoologice;

b) folosirea animalelor pentru cerşetorie, în scopul obţinerii de foloase necuvenite;

c) faptele prevăzute la art. 6;

d) organizarea de lupte între animale sau cu animale;

e) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:

a) cele de la lit. a), cu amendă de la 800 lei la 1.000 lei;

b) cele de la lit. b) – e), cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei;

c) cea de la lit. d), cu amendă de la 600 lei la 1.000 lei;

d) cea de la lit. e), cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.

(3) Infracţiunile prevăzute la alin. (1^1) se sancţionează după cum urmează:

a) cele de la lit. a), cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă penală de la 500 lei la 10.000 lei şi confiscarea animalelor;

b) cele de la lit. b), cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 500 lei la 6.000 lei şi confiscarea animalelor;

c) cele de la lit. c), cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 1.000 lei la 10.000 lei şi confiscarea animalelor;

d) cele de la lit. d), cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 1.000 lei la 2.000 lei şi confiscarea animalelor;

e) cele de la lit. e), cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 500 lei la 2.000 lei şi confiscarea animalelor.

ART. 24

În cazul săvârşirii de două ori a faptelor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) de către proprietarul animalelor, pe lângă amenda contravenţională se aplică şi măsura confiscării animalelor. În acest caz, toate animalele vor fi cazate în adăposturi care funcţionează pe lângă consiliile locale, în vederea adopţiei sau a valorificării, în condiţiile legii.

ART. 24¹

În cazul constatării unei infracţiuni, instanţa poate dispune pe seama proprietarului interdicţia de a deţine animale pe o perioadă de 5 ani.

ART. 25

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoane împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 23 alin. (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(3) Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

CAP. 8

Dispoziţii finale

ART. 26

(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin organele abilitate, în colaborare cu reprezentanţii organizaţiilor de protecţie a animalelor, monitorizează aplicarea prezentei legi.

(2) Pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi, persoanele împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor au acces în clădiri, adăposturi şi alte locuri unde sunt ţinute animalele, precum şi dreptul de a solicita orice informaţie şi documente necesare controlului şi de a preleva probe pentru cercetări şi analize de laborator.

(3) În situaţia în care locul unde sunt ţinute animalele se află la domiciliul sau reşedinţa deţinătorilor de animale, accesul persoanelor prevăzute la alin. (2) în acest spaţiu se face cu acordul deţinătorului. În lipsa acordului, deţinătorul de animale are obligaţia de a face dovada respectării dispoziţiilor art. 5.

ART. 26¹

Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobă în termen de 60 de zile, prin ordin comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu consultarea reprezentanţilor organizaţiilor de protecţie a animalelor.

ART. 27

Ordinele prevăzute la art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2) şi art. 14 alin. (2) se emit în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART. 27¹

(1) Radiodifuziunea şi Televiziunea Română promovează programe de protecţie a animalelor.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în cadrul orelor de educaţie civică, va promova acţiuni de protecţie a animalelor.

ART. 28

Prezenta lege intră în vigoare la 10 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.